...Poti sa-ti inchipui ca eu abia acum m-am prins de faza? :|...Initial o luasem ca un amestec de sentimente, dar abia acum it hit me ca nu-i numai metafizica p-aiciselea:), si in sfarsit mi s-a format pe retina partea de naratiune, aparent ascunsa. Brilliant!
P.S. N-as fi avut tupeul sa comentez vis-a-vis de imaginea asta, daca n-ai fi adus-o tu in discutie...>:D<
apropo de discutie...moah, mai ca nu m-au disperat cu intrebari gen: "ce-ai simtit cand ai desenat asta?(!)". da muieti-s posmagii? chiar asa, titlul nu e un indiciu suficient? si unde-i partea lor de contribuitie? nu dom'le...mura-n gura.
p.s.daca te face sa te simti mai libera in comentarii poti sa te semnezi anonim, oricum stiu cand imi scrii tu;))
Pe de o parte, imi vine sa-mi cer scuze -si-mi cer!-, ca stiu ca te streseaza fazele de genul...Pe de alta, insa, nu pot sa zic ca-i invinovatesc prea mult, pentru ca si eu cam gandesc ca ei. E ca faza cu arta, de care vorbeam, si ce astepti de la un tablou, de la un artist - sa-i vezi opera ca si ceva catharctic, care-l ajuta sa-si toarne emotiile si tu incerci sa le identifici -nu neaparat pe toate-, by relating [ nu stiu daca 'relationand' ar avea acelasi sens aici, d-aia am pus termenul in engleza:))] to them -pe cat posibil-, si, eventual si documentandu-te, pentru a-ti face o imagine despre contextul in care a fost creat tabloul, thereby understanding it better [deci da, poti sa-i zici metoda "muieti-s posmagii":))], SAU pui accentul mai mult pe trairile tale proprii si personale, decat pe "ce-a vrut asta de fapt sa transmita?", caz in care, vorba mea, poate sa picteze unul si un singur punct in mijlocul tabloului, lasandu-te pe tine sa-l umpli cu emotiile tale.
Desi, culmea, ca si eu-s de acord cu 'opera prinde viata proprie, nu conteaza atat de mult intentia autorului.' Da' stii care-i faza tare? Ca o iau in considerare doar cand imi convine mie, cand se suprapune perfect peste ce deja simteam. :))
...On a sidenote, cred si eu ca ti-ai da seama, ca doar eu le invart atata si zic practic acelasi lucru, in incercarea mea inutila de a reda toate nuantele din capul meu. Si tot in ceata raman:)). Oricum, acum c-ai zis deja, nu prea merge treaba cu Anonim-ul/a, nu?:)) ...Ma mai gandesc eu la semnatura, dar oricum, multumesc de gand, it's very comforting to hear it:).
as face aici o distinctie intre context/paradigma si biografie. ei nu vorbeau de contextul in care creez eu, erau interesati de aspectele biografice ale creatiei mele. e drept: biografismul joaca si el un rol in interpretare, dar, cred eu, nu unul atat de important pe cat pretind unii. eu una pledez mai degraba pentru o comuniune dintre trairile artistului, care sunt transmise de opera in mod direct, iar nu intermediate de biografia sa, si cele ale receptorului, care la randul lor vin ca reactie directa la opera.
in plus, nu stiu cine ar vrea sa-mi ia vreodata parerile drept "serioase", ca mi le schimb precum vantul, si la fel cum acum as da desenului astuia o interpretare metafizica super patetica, tot asa alta data m-as limita la: "cred ca-s doi, bagati intr-o masina de spalat. pe mine ma intrebati care-i sensul?!"...
...Poti sa-ti inchipui ca eu abia acum m-am prins de faza? :|...Initial o luasem ca un amestec de sentimente, dar abia acum it hit me ca nu-i numai metafizica p-aiciselea:), si in sfarsit mi s-a format pe retina partea de naratiune, aparent ascunsa. Brilliant!
ReplyDeleteP.S. N-as fi avut tupeul sa comentez vis-a-vis de imaginea asta, daca n-ai fi adus-o tu in discutie...>:D<
apropo de discutie...moah, mai ca nu m-au disperat cu intrebari gen: "ce-ai simtit cand ai desenat asta?(!)". da muieti-s posmagii? chiar asa, titlul nu e un indiciu suficient? si unde-i partea lor de contribuitie? nu dom'le...mura-n gura.
ReplyDeletep.s.daca te face sa te simti mai libera in comentarii poti sa te semnezi anonim, oricum stiu cand imi scrii tu;))
Pe de o parte, imi vine sa-mi cer scuze -si-mi cer!-, ca stiu ca te streseaza fazele de genul...Pe de alta, insa, nu pot sa zic ca-i invinovatesc prea mult, pentru ca si eu cam gandesc ca ei. E ca faza cu arta, de care vorbeam, si ce astepti de la un tablou, de la un artist - sa-i vezi opera ca si ceva catharctic, care-l ajuta sa-si toarne emotiile si tu incerci sa le identifici -nu neaparat pe toate-, by relating [ nu stiu daca 'relationand' ar avea acelasi sens aici, d-aia am pus termenul in engleza:))] to them -pe cat posibil-, si, eventual si documentandu-te, pentru a-ti face o imagine despre contextul in care a fost creat tabloul, thereby understanding it better [deci da, poti sa-i zici metoda "muieti-s posmagii":))], SAU pui accentul mai mult pe trairile tale proprii si personale, decat pe "ce-a vrut asta de fapt sa transmita?", caz in care, vorba mea, poate sa picteze unul si un singur punct in mijlocul tabloului, lasandu-te pe tine sa-l umpli cu emotiile tale.
ReplyDeleteDesi, culmea, ca si eu-s de acord cu 'opera prinde viata proprie, nu conteaza atat de mult intentia autorului.' Da' stii care-i faza tare? Ca o iau in considerare doar cand imi convine mie, cand se suprapune perfect peste ce deja simteam. :))
...On a sidenote, cred si eu ca ti-ai da seama, ca doar eu le invart atata si zic practic acelasi lucru, in incercarea mea inutila de a reda toate nuantele din capul meu. Si tot in ceata raman:)). Oricum, acum c-ai zis deja, nu prea merge treaba cu Anonim-ul/a, nu?:)) ...Ma mai gandesc eu la semnatura, dar oricum, multumesc de gand, it's very comforting to hear it:).
as face aici o distinctie intre context/paradigma si biografie. ei nu vorbeau de contextul in care creez eu, erau interesati de aspectele biografice ale creatiei mele.
ReplyDeletee drept: biografismul joaca si el un rol in interpretare, dar, cred eu, nu unul atat de important pe cat pretind unii. eu una pledez mai degraba pentru o comuniune dintre trairile artistului, care sunt transmise de opera in mod direct, iar nu intermediate de biografia sa, si cele ale receptorului, care la randul lor vin ca reactie directa la opera.
in plus, nu stiu cine ar vrea sa-mi ia vreodata parerile drept "serioase", ca mi le schimb precum vantul, si la fel cum acum as da desenului astuia o interpretare metafizica super patetica, tot asa alta data m-as limita la: "cred ca-s doi, bagati intr-o masina de spalat. pe mine ma intrebati care-i sensul?!"...
apropo de ultimele idei... te inteleg:*
"cred ca-s doi, bagati intr-o masina de spalat. pe mine ma intrebati care-i sensul?!"...
ReplyDeleteVoi reveni cand iti voi putea scrie fara sa fac pe mine de ras =)))))